Camelia - Desert

O oaza de liniste in care te poti pierde de nu esti atent, plina de pericole, dar si de promisiuni. Mergi linistit si astepti clipa-n care vei vedea ca nimic nu a fost in zadar, iar ratacirea ta printre dune e cu mult mai buna decat o minciuna. Astepti, convins fiind ca cineva va veni si-ti va aduce confirmarea; insa asteptarea iti alimenteaza nervozitatea iar linistea de dupa este la fel de dureroasa. Te transformi, incet-incet in suflet pangarit, singur si pierdut, fara speranta ca vei fi redescopirit si, poate chiar iertat.
Incerci sa-ti spui ca meriti o noua sansa, ca esti bun, poate mai bun, iar in viitor te vei reabilita. Lupti pentru tine, lupti pentru faima ta, dar cel mai mult incerci sa recastigi increderea, pierduta undeva la iesirea din MECCA, o data cu spaima, groaza si dorinta. Dar totul ti se pare in zadar si cand observi ca nu mai ai putere vrei sa te-ntorci, sa lupti de unul singur cu nisipul, cu linistea si vraja ce te-au acoperit si speri, visezi -totusi- la oaza de liniste ce te-inconjura doar in desert.
Concluzii:
1.O persoana nu se simte bine singura, dar in societate se simte pierduta.
2.In desert (echivalentul singuratatii in civilizatie) are vise, dorinte, sperante, alimentate de puterea si increderea in sine insuflata de izolare.
3.Intors la civilizatie se simte pierdut, caci nu tot ceea ce visa, dorea si spera poate deveni realitate, caci aici depinte de alte si alte persoane, dezinteresate de reusita sa.
4.O ultima incercare de a reusi o face prin retragerea in sine, inecarea in propria-i suferinta, sperand ca intoarcerea in desert ii va asigura drumul catre succes.
5.Doar un mit!

Noutati