Mitul arhaic si mitul politic

Ignorand total paradigma cooperarii, o serie de teoreticieni vorbesc despre politic si politica in termenii de relatii de putere.in raport cu alte tipuri de putere in societate, puterea politica are functia de a apara societatea dintr-un teritoriu delimitat în fata pericolelor interne (foamete, calamitati, dezordine, dezmembrare) si externe, tinzând spre rezolvarea conflictelor din interior si exterior . Pentru a-si putea îndeplini misiunea, elita aflata la putere recurge la constrângere fizica (fiind singura detinatoare a fortei legitime în stat), dar si la violenta simbolica prin intermediul mijloacelor de influentare de natura ideologica, spirituala, culturala. Acestea, pentru a functiona, se bazeaza pe o relatie de încredere stabilita între conducatori si condusi. In ce consta legitimitatea simbolica a puterii politice?

Puterea politica a avut în permanenta o latura sacra. Georges Balandier considera ca "sacrul este una din dimensiunile politicului, o garantie a legitimitatii sale, unul din mijloacele utilizate în cadrul competitiei politice". Astfel, sacrul a fost, este si va fi o sursa de legitimare a puterii. El se refera la: "Respectul traditiei, al valorilor considerate sacre si invocarea destinului, justifica dreptul guvernantilor de a guverna si de a induce supunerea guvernatilor" . Fenomenul sacralizarii puterii si a detinatorilor ei, ce trimite de fiecare data la un transcendent, face loc credintelor si atitudinilor favorabile acestora mai mult decât teoriile si ideologiile politice care sensibilizeaza numai o mica parte a populatiei. "Prezenta sacralitatii în sfera politicului se exprima prin persistenta motivelor mitologice, care au un rol important în mai toate cristalizarile ideologice si politice din epoca moderna si contemporana. Aureola mistica creata si întretinuta de detinatorii puterii constituie un mijloc de influenta, manipulare si de legitimare foarte eficient" . În acest spatiu se apeleaza la mituri, dogme, prejudecati, opinii generate de pasiuni si patimi politice. Comparat cu celelalte fiinte, "omul traieste nu numai într-o realitate mai cuprinzatoare, el traieste într-un univers simbolic. Limbajul, mitul, arta si religia sunt parti ale acestui univers"

Eliade spunea ca mitul este o poveste ce se refera la trecut, la acel "illo tempore" al începuturilor, care însa pastreaza si o valoare explicativa, justificând diferite forme de organizare sociala.

Cassirer vedea mitul ca fantasma, mistificare sau camuflare a realitatii, interpus ca un ecran între adevarul faptului si cunoastere, pentru ca, Bachhophen sa îl considere realitate istorica si nu fictiune.

În cadrul teoriilor lingvistice, Max Mueler spunea ca mitul este o "veche forma de vorbire, care printr-o boala a limbajului a devenit incomprehensibil pentru generatiile urmatoare".

Tot Cassirer spunea ca mitul este o lume coerenta, autosuficienta, în forme simbolice, caracteristic constiintei primitive, contrastând cu cea a omului modern. Dar mitul nu penetreaza întreaga viata constienta a omului. Omul recurge la mit când se vede amenintat de forte care îl coplesesc - astfel explicându-se aparitia mitului modern si afirmarea de netagaduit a acestuia în politica.

Emil Durkheim afirma ca sursa mitului este constiinta colectiva, aceasta fiind forta constrângatoare si moderatoare a constiintei individului. Acesta, prin procesul de socializare internalizeaza toate elementele culturii societatii respective, aceste elemente înglobând si miturile. Miturile devin un adevarat ghid al constiintei individului, o sursa a actiunilor sale în plan socio-politic. Nimeni nu se poate sustrage acestei legi care îi este inoculata prin educatie, prin legislatie, norme si traditia pe deplin acceptata.

Functionalistii recunosteau esenta în functia sociala a mitului de a întari traditia si de a o înzestra cu valoare sporita, caci, cu fiecare nou om este adus un plus de vigoare vechilor credinte, un sprijin în plus care construieste în continuare. Realitatea este în permanenta plina de lucruri, fapte ce reprezinta altceva decât sunt. Acest proces al socializarii de care vorbeam mai devreme cuprinde formarea capacitatii de desemnare pe baza sistemului de resurse existent si stapânirea acestora. Pentru ca omul nu mai are o relatie directa, nemijlocita cu realitatea, aceasta relatie este indirecta, realitatea parând ca I se sustrage tocmai prin gândire. Fiecare membru al societatii este învatat sa gândeasca în niste pattern-uri construite din vechime. Gândirea parca nu mai serveste la altceva decât la o cât mai buna conformare culturii acelui grup. Omul nu se mai serveste de lucruri, ci de sine însusi si traieste doar prin intermediul riturilor, miturilor, simbolurilor, încât nu poate afla, nu poate întelege nimic din jur, decât prin întrepatrunderea sferelor sociale. Pentru o asemenea situatie, sociologii au constatat urmatorul lucru: "omul nu traieste numai într-un mediu natural, ci si într-unul simbolic". Trebuie luat în considerare în special Durkheim care spunea ca viata sociala este posibila numai prin simboluri.

Fiecare moment al vietii sociale poate fi tradus prin prisma miturilor, fiecare sarbatoare, fiecare comemorare. Semnificatia anului nou trimite la timpul începuturilor, la originea lucrurilor care se reînnoiesc mereu. Este o caracteristica a timpului mitic de a fi reversibil, vesnic tânar, pentru ca mitul este nu doar povestea mortii, ci si povestea renasterii.

În sfera miturilor, mitul politic este cel care confera identitate (mitica) indivizilor si colectivitatii. Este o naratiune, o poveste cu accente dramatice, conflictuale, având în centru figura unui erou (individ sau grup). Miturile politice nu pot fi acuzate de a fi pure fantezii, întrucât sunt legate de imaginarul politic al societatii respective, imaginar din care se hranesc, din care pornesc si pe care apoi îl alimenteaza, îl întaresc. Autorul mitului politic interpreteaza evenimente consemnate în cultura sa. Rolul sau principal este de interpret si nu de creator. Forma dramatica si faptul ca reprezinta un argument pentru putere, aducând legitimarea acesteia îl face sa devina mit si nu continutul, povestea în sine.

Povestea mitului este aceea a unei societati trecute ideale, ce ar fi trebuit mentinuta. Chiar daca a fost pierduta, memoria acestei societati s-a pastrat, iar acum a devenit necesar a fi reinstaurata. Se poate întâmpla ca aceasta societate sa nu apartina trecutului, sa nu fi existat niciodata. Este însa o societate ce va trebui creata într-un moment viitor, rolul naratiunii fiind de a pregati oamenii sa o întâmpine.

Miturile politice nu se adreseaza numai oamenilor care traiesc într-o societate politica. Poate fi si al oamenilor care si-au pierdut sau nu si-au gasit înca o societate politica a lor (ex.: evreii). Deci povestea poate apartine unui grup de oameni care nu se angajeaza în politica. Poate fi mitul unui grup particular cu protagonisti ca: o rasa, un colectiv, indivizii fiind numai reprezentanti ai grupului sau purtatori ai destinelor lui.

Un mit politic explica circumstantele unei întâmplari, face experienta colectivitatii mai coerente si ajuta la întelegerea lumii în care fiecare traieste. Mitul este deci un principiu ordonator al vietii sociale. Conditia prezenta, situatiile momentului actual încep sa fie întelese ca episoade dintr-o drama continua. Prin mitul politic, oamenilor li se fac cunoscute geneza grupului si obiectivele, se explica de ce se gasesc în situatia prezenta si identifica si dusmanii ce vor fi transformati în "tapii ispasitori".

Mitul ofera o asemene relatare a trecutului si viitorului în lumina careia poate fi înteles prezentul. Asemenea aprecieri reprezinta în momentul actual argumente practice folosit de diferite grupuri puternice care îsi stabilesc revendicarile la hegemonie interna sau externa.

Mitul politic mai poate stabili si revendicari la independenta suverana sau la întarirea teritoriilor, poate ajuta la solidaritatea grupului în fata unei agresiuni majore si la încurajarea rezistentei unei minoritati oprimate. În societatile unde mitul este povestea unei societati politice existente, acesta poate sanctifica constitutia (ex: SUA), inspirând membrilor încredere în destinul lor si le glorifica înfaptuirile.

Cassirer vorbeste despre "aparitia unei noi puteri - cea a gândirii mitice si apreciaza ca "exista o dominatie manifesta a acestei gândiri asupra gândirii rationale în unele din sistemele noastre politice contemporane".
În viata sociala, "gândirea rationala prezinta toate aspectele unei înfrângeri totale si irevocabile" . Rolul mitului în viata sociala este legat de faptul ca nu este rezultatul unui proces intelectual, ci este expresia simbolica a celor mai profunde emotii umane, referitoare la viata colectivitatii, la experienta sociala a umanitatii. Putem spune aici ca mitul este o emotie transformata în imagine, o emotie obiectivata si "consolidata" în "opera". Ecourile sale se prelungesc si în alte epoci, trasaturile specifice tipului mitic de gândire si imaginatie putând fi regasite si în alte forme si momente de creatie spirituala .

Noutati